L-am prins pe Dumnezeu de un picior!
Sa stiti ca nu spun cuvinte mari. De cand am facut prima data aceste baghete frantuzesti dupa reteta lui Peter Reinhart via andie.ro, mi s-a schimbat viata. Nu numai pentru ca am redescoperit painea (cand am plecat de acasa, de la Miercurea Ciuc, am jelit mult dupa painea de Harghita), dar am redescoperit placerea de a manca paine. Am descoperit cat e de fain e sa nu te mai mustre constiinta, sa nu stresezi ca te ingrasi, sa nu te ingrijorezi ca manaci o chestie buretoasa care contine… de fapt, care in afara de faina, nu stii ce contine… Este minunat sa poti sa-ti faci o paine exact cum iti place tie, pufoasa sau crocanta, cu coaja subtire sau groasa, cu seminte, cu usturoi, cu ierburi sau simpla… optiunile sunt infinite.
Cuvintele sunt sarace in ceea ce priveste descrierea acestor painici. Va mira daca va spun ca tatalui meu unul dintre felurile de baghete pe care le fac i s-a parut ca are gust a carne afumata? How about that?! I s-a parut atat de gustoasa incat papilele lui au asociat-o cu gustul lui preferat. Ciudat si incantator in acelasi timp.
Da, cred ca nu are rost sa mai insist. Eu va propun sa incercati macar o data aceste minunatii frantuzesti, apoi va garantez ca nu va veti mai intoarce la painea din comert.
Astazi m-am gandit sa va propun reteta de baza, cu faina alba tip 650 si cu seminte. In viitor as vrea sa va impartasesc si celelalte feluri pe care eu le-am incercat si de care am fost foarte incantata. Pana atunci, eu zic sa-i dati o sansa. Iar, ca sa va arat cat de usor se fac, veti gasi mai jos si poze cu pasii.
Multumesc Andreea si Andreea ca mi-ati deschis ochii!
- 510 g faina tip 650
- 1 plic de drojdie (7 g)
- 10 g sare
- 30 g mix de seminte (preferatele voastre; eu am pus seminte de susan, in, dovleac, floarea soarelui)
- 340 ml apa calduta
- ulei de masline pentru uns bolul
- 1. amestecam ingredientele uscate, apoi adaugam apa
- 2. faramantam un aluat moale, usor elasic (mixerul meu KA face toata treaba in 3-4 minute)
- 3. ridicam aluatul, ungem bolul cu ulei de masline, apoi punem aluatul inapoi
- 4. acoperim bolul cu folie de plastic si il dam la frigider peste nopate
- (dospitul aluatului la rece face aluatul - sa va scutesc de explicatiile stiintifice - mai fraged si mai gustos)
- 5. scoatem aluatul din frigider, il lasam sa se odihneasca 10-15 minute, apoi il impartim in trei parti egale
- 3. infainam foarte putin suprafata de lucru, apoi intindem usor in forma de patrat fiecare bucata de aluat (foto 1), aducem una din laturi pana la centru patratului si o sigilam cu "baza" degetului mare (foto 2) la fel procedam si cu cealalta latura (foto 3)
- 4. unim cele doua laturi ingrosate, apoi le sigilam si pe acestea, dar cu ajutorul degetului mare si aratatorului (foto 4)
- 5. rulam dreptunghiul format astfel incat sa obtinem un sul mai gros la mijloc si subtire spre margini (exact forma baghetei)
- 6. infainam bine un prosop de in sau bumbac (eu la infainat folosesc faina integrala deoarece, fiind mai dura, nu afecteaza consistenta aluatului) si punem baghetele una cate una, formand pliuri din prosop intre ele (foto 4)
- 7. le acoperim cu un alt prosop si le lasam la dospit pentru o ora si jumatate
- 8. dupa ce au dospit, le transferam intr-o tava (in care am pus in prelabil hartie de copt) sau, daca aveti, pe piatra
- 9. cu ajutorul unei lame sau al unui cutit foarte ascutit crestam aluatul din loc in loc, astefl incat sa formam "buzunarele" specifice baghetelor
- 10. incingem cuptorul la maxim (250 grade C). In acelasi timp punem pe fundul cuptoului o tava incapatoare pentru a se incinge odata cu cuptoul
- 10. cand este incins, turnam in tava o cana de apa fiarta, apoi, foarte rapid, introducem baghetele
- 11. dupa 15 minute de temperatura maxima, scoatem tava cu apa (daca a mai ramas), reducem temperatura cuptorului cu 20 de grade si mai coacem pentru inca 15-20 de minute, in functie de cat de coapte va plac (baghete sunt gata cand, daca batem in ele suna a gol)
- 12. le scoatem pe un gratar, le stropim cu apa (ideal ar fi sa aveti un flacon mic prevazut cu pulverizator; daca nu aveti, folositi o pensula inmuiata in apa). Apa opreste intarirea exagerata a cojii dupa uscare
- 13. le acoperim cu un servet si le lasam sa se raceasca.
- cantar de bucatarie - obligatoriu!
- folie de plastic
- bol
- flacon de apa cu pulverizator (optional)
- foto 2
No comments
Ce bine arata ! Eu sunt fan paine , pacat ca ingrasa ! Faceam cu maia, dar ma limitez cat pot ….din pacate 🙂 !
Multumesc! Trebuie sa mai facem exceptii,avem nevoie si de carbohidrati 😉
Arata ispititor de bine! Ti-a iesit ca la carte, adica perfect 😉 Sarbatori fericite iti doresc!
Multumesc Paula. La fel iti doresc si tie!
buna.te urmaresc de ceva vreme (de aici din germania)si chiar daca nu ti-am scris am facut multe din retetele tale(aluatul de pizza nu mai lipseste din frigider).imi place tot ce postezi si cred ca am fi prietene daca ne-am cunoaste personal (din descrierea ta cred ca avem caractere f apropiate fete moderne care iubim lumea cosmopolita a marilor orase dar in acelasi timp gospodine).sigur voi face aceasta reteta dar maine vreau sa incerc sa fac macarons.de mult timp vreau sa fac dar nu am avut curajul.tine-mi pumnii si o zi buna.
Buna Paula! Mesajul tau mi-a umplut inima de bucurie! Cea mai mare incantare este sa vad ca cititorii mei ma vad si pe mine prin retetele mele, vad ca viata moderna ne da sansa sa fim gospodine, in sensul cel mai frumos si deplin al cuvantului. Daca ai drum prin Bucuresti te rog sa ma contactezi negresit! Iti doresc mult succes cu macaronsii. Trebuie sa ai ustensilele necesare, multa rabdare si si mai multa iubire cand ii faci; in rest, totul e parfum 😉
Astept sa-mi spui cum ti-au iesit.
Te imbratisez cu drag!
Praji 😉