Pasca cu branza si dezvaluirea surprizei

Bine ati venit in noua mea casa virtuala! Cu totii ne amintim de bucuria pe care o traiam in copilarie cand, de Paste, parintii ne cumparau haine noi.  Era o bucurie si un entuziasm atat de mare incat imi amintesc ca inca din timpul Invierii  ma gandeam cat de frumos ma voi imbraca a doua zi.  Cu bucurie va anunt ca traiesc aproape acelasi entuziasm, la alt nivel si in alt fel, dar tot la fel de frumos. Dupa cum cred ca deja ati vazut, laprajiturela. ro are haine  noi. Am tras tare sa fie totul gata inainte de Paste. Am muncit din greu si eu, dar mai ales Cristi, prietenul meu, curajosul dezvoltator al platformei Robnb, care a facut ca noul site sa arate exact cum am visat… pe alocuri chiar peste visele mele. Cristi iti multumesc din suflet, stiu ca blogul meu arata si era creat de o […]

Citeste in continuare...

Geandra, desertul suprem al copilariei mele

Cum facea bunica din mamaliga o sarbatoare …si un mic indemn de inceput de an Geandra, conform DEX  este un regionalism atribuit mamaligii foarte moi, a terciului din faina de “papusoi”, adica din malai. Nici nu stiu daca ce va prezint azi este o reteta in sine. De fapt nici nu stiu daca o veti face sau va va tenta. Ce vreau sa fac este sa va spun povestea din spatele acestui preparat cu nume arhaic. Bineinteles ca povestea o are ca personaj pe bunica noastra, Viorica. Bunica noastra era aparte, facea din orice lucru neinsemnat o comoara, din orice zi obisnuita o sarbatoare. Va povesteam acum ceva timp cum era ziua in care faceam alivenci. Cam asa era si ziua in care bunica “ne scoatea geandra”, adica punea mai multa apa pentru  mamaliga si adauga putin malai. Lasa la fiert, iar dupa ce fierbea suficient terciul, scurgea o parte […]

Citeste in continuare...

“Zi cu fapte bune” – nutritie sanatoasa pentru copiii bolnavi de cancer

Putem face si noi bine… Pentru noi, cei sanatosi, alimentatia este  importanta, insa cand vine vorba de cei suferinzi de langa noi, acesta devine extrem de importanta, chiar prioritara. Ma alatur campaniei Asociatiei Spitale Curate si va invit sa fiti si voi alaturi de noi. “Zi cu fapte bune” este un proiect al Asociatiei Spitale Curate prin care sunt sprijiniti copiii bolnavi de cancer de la Institutul Oncologic Bucuresti, Institutul Clinic Fundeni si Marie Curie. Initiat in anul 2014, pana in prezent, programul s-a concetrat pe fructe proapete pentru sectiile de oncopediatrie, petreceri tematice inedite sau petreceri pentru zilele de nastere, cu scopul de a-i scoate pe copii din rutina si a le oferi motive de bucurie. De anul acesta “Zi cu fapte bune” inseamna nutritie sanatoasa pentru copiii bolnavi de cancer de la Institutul Oncologic Bucuresti, Institutul Clinic Fundeni si Marie Curie. Prin acest proiect, copiii internaţi si parintţii […]

Citeste in continuare...

Alivanca bunicii noastre – varianta verisoarei mele

Ne-am indragostit de alivanca moldoveneasca La inceputul acestei toamne am luat-o pe prietena Margot intr-o scurta excursie de 4 zile in tinurile dragi mie, locurile unde mi-am petrecut cea mai mare parte din viata: judetele Harghita, Covasna, Brasov si Bacau. Am vrut sa gustam impreuna bucataria secuiasca si cea specifica zonei. Prima oprire (dupa Brasov) a fost orasul Sfantu Gheorghe. Acolo ne-am delectat cu prajituri care mai de care, bunatati ca ciolan afumat si ciorba de cartofi. Adevarata delectare a fost chiar acasa la verisoara mea, care locuieste in Sfantu Gheorghe de aproape 10 ani.  Pe langa porc cu prune si ciuperci (reteta ungureasca), muschiulet afumat si branza de burduf, ea ne-a suprins cu alivancamoldoveneasca pe care ne-o facea bunica, insa varianta ei – cu branza de vaci, nu doar cu iaurt cum o fac eu. Asadar, stiind ca v-a placut reteta de alivanca, am hotarat sa va arat si […]

Citeste in continuare...

Indulceste-le copilaria #2

Atelier de prajiturit cu copii din comuna Brusturoasa, judetul Bacau Anul trecut in noiembrie mi-am luat inima in dinti si am facut – ceea ce numeam atunci, ceea ce cred si acum – cel mai indraznet si frumos proiect demarat de mine vreodata: proiectul Indulceste-le copilaria!. Inainte de toate, vreau sa va multumesc voua ca ati fost alaturi de mine. Fie ca ati donat bani, fie ca ati dat share pe facebook, mi-ati dat produse, carti,  jocuri sau pur si simplu un mesaj de sustinere, v-am simtit alaturi. Mi-ati dat o putere incredibilia; n-am simtit noptile nedormite, cei 800 km condusi in 2 zile sau emotiile la intalnirea cu copiii care, efectiv ne sorbeau din priviri. Multumesc Miniprix pentru super tinutele oferite, Solaris – Belsug din natura pentru bunatatile de care s-au minunat copiii, Dr. Otker pentru decoartiunile colorate si vesele, Academia de Fotbal Atletico de Madrid Bucuresti pentru echipamente […]

Citeste in continuare...

Indulceste-le copilaria!

  Toate verile mi le-am petrecut la bunici la tara, undeva la granita dintre Moldova si Ardeal, locul unde mi se spunea “unguroanca”, porecla pe care am purtat-o cu mandrie toata copilaria. O parte din mine a ramas in sat…  sa nu credeti ca vreau sa-mi recuperez vreodata sufletul de acolo…  Mi-e teama insa ca usor-usor alte amintiri se vor sedimenta peste cele din copilaria petrecuta la Bunica Viorica si asta ma face sa disper… Caut flamanda sa pastrez vii serile de vara pe care le petreceam “in drum”, zilele de duminica in care, dupa biserica, aveam voie sa mergem “la Trotus la baie”, jocurile copilariei pe care eu le stiam in maghiara, dar le invatam din nou, pentru ei, in romana. Copil fiind, satul bunicilor mi se parea cel mai frumos si mai bogat sat din toata lumea. Acum, il vad real, un sat sarac cu oameni muncitori, dar care nu […]

Citeste in continuare...

Tributul pe care il aducem noi traditiei

Initial ma gandeam sa fac un album si sa il pun pe pagina de Facebook pentru a va arata si voua cam cat de frumoase sunt locurile copilariei mele. Am simtit insa ca, desi o poza face mai mult decat o mie de cuvinte, trebuie sa va povestesc despre acest minunat loc. Acest loc pe care noi il numim La Stana. Stiu, la stana poate fi oriunde, insa la noi (familie, prieteni, consateni) stana este numai una: Stana lui Cornel, care, in copilarie a fost Stana lu’ nea Culita, tatal lui Cornel si cand a fost mama copil a fost stana buniculu lui Cornel si tot asa. De mici am fost crescuti cu drag de oameni. Asa ne este felul. Nu-mi amintesc vreo aniversare fara ceata de copii, unchi, matusi si vecini, cum nu-mi amintesc nici sa fi trecut vreo vara in care sa nu mergem la stana, tot asa, […]

Citeste in continuare...

Alivanca bunicii mele, reinterpretata

 …si o poveste despre copilarie Am scris inceputul acestei postari de trei ori… As vrea atat de mult sa reusesc sa va transmit ce mi-am propus, sa va trezesc simturile cumva, sa va fac sa reconsiderati timpul pe care il petreceti cu cei dragi, incat imi vine sa va povestesc toata copilaria mea. Ce vreau sa va spun de fapt si ce legatura are cu reteta de azi. Dupa cum probabil ati dedus, reteta de mai sus este o reteta pe care o facea bunica mea, dar nu oricum. Cand se hotara sa ne faca alivanca, ne anunta cu o zi inainte – era un fel de teaser pentru papilele noastre  – anuntul suna cam asa: “Oala asta de lapte o pun la prins, maine facem alivenci!” (Alivanca este o turta facuta din malai cu lapte batut – in unele parti ale Moldovei se adauga si branza-  coapta in cuptor sau […]

Citeste in continuare...

Paine dulce impletita si poveste cu gust de dor…

Sa nu uitam de traditii! Postarea de astazi nu va fi despre acesta paine dulce si pufoasa, care se aseamana cu un nor. O vedeti si, cred ca numai din poze va dati seama cat de buna e. Postarea de azi este despre painea care, cumva, ma duce cu gandul la traditie, la fanete cu otava proaspat cosita, la viata la tara de care imi este dor rau… Este greu si totusi frumos ca intr-o lume grabita, nebuna si cosmopolita, sa lupti pentru a nu-ti uita obarsiile, pentru a face diferenta intre traditional si pseudotraditional (sau kitsch). Din fericire eu am castigat toate bataliile pana acum:). Ia pe care o vedeti in poza este una dintre iile pe care le port cu mandrie in oras, la serviciu sau chiar in club. Fie ca este cea de 60 de ani de la bunica, fie cea colorata, facuta de soacra mea (dupa […]

Citeste in continuare...

Mini cheesecakes si un candy bar reusit

Cadou pentru o printesa Cei care imi urmariti activitatea de pe Facebook stiti ca de aproape trei luni sunt fericita matusa a unei papusici blonde cu ochi albastri… da, seamana cu mine:). Cand a aparut aceasta minune in vietile noastre, am inceput sa realizez ce inseamna sa iubesti neconditionat, cum este sa simti ca te cuprinde un sentimentul acela de euforie/fericire cand vezi  gagalice atat de mica si firava. Pffai, daca acum e asa, cand voi oare cum va fi? Hmm… Pornind deci de la minunea cu ochi albastri ajung si la povestea acestor minunatii mici, ducli si aromate, a.k.a mini cheescakes. Care e legatura intre ele? Pai e simplu: printesa-botez-candy bar. Cum sa aiba loc primul eveniment din viata ei si matusa-prajiturista sa nu ajute la transformarea dintr-un eveniment frumos intr-unul si mai frumos?! Asadar, dupa permisiunea, indicatiile si doleantele parintilor am purces. Ce a iesit vedeti si voi;).   […]

Citeste in continuare...