ABSOLUT MINUNAT!
Ma intreaba multa lume, in special fete: Cum a fost la SkirtBike 2015? Planuiesc de mult raspunsul la acesta intrebare, problema este ca vreau sa va povestesc tot-tot-tot si mi-a luat un timp pana sa vad cum sa structurez postarea ca sa cuprind tot si sa va transmit exact ce am simtit eu. Sper sa reusesc. M-am hotarat, inainte de toate sa va spun ce inseamna SkirtBike si cine sunt vinovatele din spatele acestei comunitati. SkirtBike este o comunitate a fetelor care merg cochete si frumoase pe biciclete, care au curaj sa infrunte orasul pe doua roti, care dau culoare si viata strazilor gri. Mai multe va povestesc chiar ele pe blogul lor, unde gasiti absolut tot ce vreti sa stiti despre ce inseamna aceasta comunitate. Acum, as dori sa va arat si voua cum le vad pe cele patru fete care stau in spatele acestei minunate idei si care au au reusit sa adune mii de doamne si domnisoare cochete si le-au convins sa fie Proud to ride like a girl!
Oana
Oana e mamica a doua fete (simpatice foc, prietenoase si zambarete) care bicicleste tot timpul, si cand spun tot timpul, ma refer si la zile cu ploaie si la zile cu 30 de grade cu +. Ea e biciclista exemplu, pedaleaza doar cu casca, iar junioarele sunt mereu in scaunul bine ancorat pe bicicleta, cu centuri si cu casti. Oana are o voce si un chip extrem de blande, atat de blande incat iti vine sa o iei in brate de cum o vezi. Insa cand vine vorba de munca, pazea fratica! Este hotarata, coerenta si se impune, ea e cumva puntea intre toate fetele care lucreaza la acest proiect. Ea este – asa am simt-o eu – echilibrul si calmul din grupul organizatoarelor.
Andreea
Pe Andreea o stiti de mult, de aici de pe blog, ea este frumoasa pistruiata care a facut tortul cu martipan (care, apropo, este pe locul doi in topul vizitelor de pe blog) si fabulosul tort Padurea Neagra. Pe langa proiectul ei de suflet, SkirtBike, Andreea mai are cateva pasiuni si iubiri, una dintre ele este blogul Chichiridiche.chu.ro, aici va arata cum este ea de fapt: talentata, pasionata, atenta la detalii si iubitoare. Andreea a fost prima cu care am interactionat la SkirtBike, ea este cea care se ocupa de comunicare… este si cea care mi-a transmis de fapt virusul Proud to ride like a girl. Datorita ei si proiectului astuia minunat, am curajul sa biciclesc cocheta, imbracata elegant si cu tocuri (da, tocurile chiar ajuta) la serviciu sau in plimbari 🙂 Desi de cativa ani locuieste in Belgia, ea a reusit sa ne faca sa o simtim mereu aproape de noi, este mereu activa pe pagina grupului, punand mereu ceva la cale.
Simona
„Ah, Simona!” ar spune partea masculina a familiei mele. Simona este moldoveanca frumoasa, cu vorba iute care stie cum sta treaba. Cand o cunosti pe Simona, dar mai ales cand o auzi vorbind, ai tendinta sa te supui din prima. Este foarte transanta, stapana si sigura pe ea. E genul ala de femeie puternica pe care multi o invidiem in timp ce ne spunem : „De ce nu pot sa fiu si eu ca ea?” Ea are arta negocierii in sange, cand vine vorba de sponsori si dealuri, ea trebuie chemata. A, si e si foarte frumoasa, dar stai, cred ca am mai zis asta.
Catalina
Catalina tace si face! Ea este cea care muncste umar la umar alaturi de Andreea, ele sunt echipa pe comunicare. Pe Catalina nu o cunosc foarte bine, stiu insa ca are un suflet mare (multumesc pentru casca!) si le considera pe toate biciclistele SkirtBike prietenele ei. 🙂
Prezentarile fiind facute, sa va povestec cum a fost la SkirtBike.
Cand Oana mi-a propus sa fiu una dintre fetele din teaser m-a luat cu furnicaturi… na, asa sunt eu mai entuziasmata de fel. Din clipa in care mi-a propus, deja stiam ca voi face o cutie de muffins si le voi servi pe celelalte fete. Prajiturelele au fost mai mult decat binevenite si pentru ca ne era foame (toate veneam de la munca) si pentru ca au jucat si ele un rol in filmulet. Drumul de la si pana la locul filmarii a fost, evident, cu peripertii, haioase de altfel. Am plecat cu Andreea (cumnata mea bruneta cu corp de manechin) si a ei fabuloasa fusta cu buline spre parcul unde am filmat. Traseul pana acolo a fost exact prin buricul targului: Universitate – Unirii – Tineretului. Nu numai ca am traversat prin cea mai dificila zona a capitalei pentru un biciclist (schimbat de benzi, stat la semafoare cu masini, stat la semafoare cu pietoni, traversat intersectii stand la 4 semafoare), dar ne-am nimerit si la ora de varf, ora la care lumea se intorcea de la bioru. Am avut insa noroc ca soferii au fost foarte amabili si intelegatori (c’mon, nici nu avea altcumva cum sa fie, doar vedeti cam cat de simpatice eram).
Dupa aproape trei ore de filmare, la drumul de intoarcere, peripetiile s-au inmultit. 🙂 Ne asteptau 15 km de pedalat pe inserate, de urcat un deal si de infruntat o ploaie care nicicum n-a vrut sa ne ocoleasca. Din pacate pentru noi si din fericire pentru politisti, luminile pe fata la bicle nu ne mergeau. Spun din fericire pentru politisti pentru ca ne-au „tras pe dreapta” sa ne atentioneze. Unul dintre ei, domn serios ne-a atras atentia si ne-a facut sa consitentizam ca da, am gresit, celalalt era insa atat de entuziasmat, „hiperventilat” si afisa un ranjet + toate glumele cu biciliste pe care le stia el, incat efectiv nu puteam sa stam atente la recomandarile domnului politist serios. Colac peste pupaza, cand sa plecam, au trecut pe langa noi 2 biciclisti echipati, of course, cu casti si lumini care le-au urat domnilor „spor la agatat”. Domnul serios s-a facut visiniu la fata, ranjitul s-a fastacit, dar si-a continuat haiosul discurs. Eliberate din chingile propovaduitorilor legii am infruntat pana acasa o ploaie deasa, care a reusit sa ne ude binisor. Si ghiciti ce, si de data asta si acum doi ani, cand am pedalat la Skirtbike 2013 pe o ploaie torentiala, raceala m-a ocolit… cred ca si Doamne-Doamne ii ajuta pe cei care pun pasiune in ceea ce fac.
SkirtBike Fashion Show – vineri
No, acum ii acum! Am vazut postarea fetelor, ca organizeaza un fashion show cu bicicliste in seara deschiderii festivalului urban Femei pe Matasari, insa, recunosc nu am dat atentie subiectului. Si asta nu pentru ca nu mi-as fi dorit sa defilez imbracata chic, machiata, aranjata si cu o super bicicleta langa mine, ci pentru ca am zis din start ca nu ma voi califica (am fabuloasa inaltime de exact 162 cm). Dar cand am aflat ca la Skitrbike Fashion Show nu este despre inaltime si fete slabe, mi s-a aprins beculetul si am trimis e-mailul cu pricina. La acest fashion show a fost vorba despre bicicliste pasionate, despre fete care au incredere in ele, au curaj sa infrunte pe doua roti orasul, despre fete care, cunoscandu-le, au ceva aparte, au chestia aia care le face sa iasa din banal. Am cunoscut fete conectate la viata citadina, urbane, fashioniste, frumoase si, repet, curajoase. Fashion show-ul de vineri, adica prima zi din cele trei care se anuntau la SkirtBike, a fost memorabila si asta datorita profesionalismului cu care s-a desfasurat totul. Nu a fost asa, o parada cu niste fetele si biciclete, nu, am fost machiate de 3 makeup artisti de la Seventeen, coafate la salonul super Nataliei (care ne-a transformat aproape pe toate), incaltate de Ana Parvan, cu super genti de bicicliste de la BDesign si, nu in ultimul rand, imbracate de MiniPrix. Aici voiam sa ajung: cand am mers sa ne alegem tinutele de la MiniPrix am avut o super surpriza. Pe langa zecile de umerase cu haine care ne asteptau pe suporturi, fetele de acolo ne-au asteptat cu bar de limonada, acadele si flori… ce sa mai, chiar ne-am simtit speciale. In seara defilarii totul a fost fabulos! Eu una chiar m-am simtit speciala pe scena!
SkirtBike laFemei pe Matasari – sambata
Sambata a fost o zi aparte… de fapt fiecare zi in parte a avut ceva special. De ce spun ca a fost aparte: pentru ca sambata, mai toata ziua am stat la cortul SkirtBike. Am luat pulsul festivalului, am vorbit cu fete, fie ele bicicliste sau nu, am daruit cu drag prajiturelele facute de mine celor care si-au incercat norocul la roata SkirtBike (muffins si biscuiti in forma de bicileta), am ras, ne-am pozat si, mai ales, am invitat fetele la marea defilare ce avea sa urmeze duminica. M-am pozat cu Verucska si a ei Lola de la Minuni.ro, am avut placerea sa cunosc cititoare ale blogului care au venit sa ma vada, am vizionat super concursul de alergat pe tocuri la care au participat si baieti si tot asa. O zi minunata cu oameni minunati.
Parada SkirtBike 2015 – duminica
Probabil va dati seama ca nu prea am dormit noaptea dinaintea paradei. 🙂 M-am trezit (desi obosita) cu acelasi entuziasm pe care il am de fiecare data cand stiu ca voi avea o zi superba. M-am imbracat in rochita mea noua, special pastrata pentru defilare, mi-am pus flori in par, m-am dat cu crema cu protectie solara si am plecat la drum (din peisaj lipseste casca pe care, promit solemn ca mi-o voi achizitiona in cel mai scurt timp!). Trebuia sa ajung cu doua ore mai devreme decat participantele la defilare – anul asta am facut parte din echipa de voluntare de la A la Z. Drumul a fost o reala placere, am primit felicitari de la o doamna la un semafor, soferii au fost draguti (fara glume proaste sau deocheate), un sofer de autobuz chiar a stat in spatele meu pret de cateva minute, asadar, tot drumul pana acolo a fost o incantare. Ajunsa la Palatul Copiilor, locul marii adunari, m-am intalnit cu celelalte voluntare si am inceput treaba: impartit de bratari, apa, vouchere, sfaturi „bicicliste”, zambit la poze (asta nu prea mi-a iesit, dat fiind faptul ca era soare, iar eu nu imi pusesem ochelarii de soare). Defilarea, desi mai scurta decat anul trecut a fost superba. Am zis tuturor: mie anul acesta fetele mi s-au parut cel mai frumoase gatite, cochete, inflorate, cu bicilclete foarte frumoase si ingrijite. Finishul a fost pe Matasari unde, intr-adevar nu am avut loc toate… nici macar pe o intreaga strada n-au incaput atatea bicicliste frumoase.
Pe scena de pe Matasari, fetele mi-au dat ocazia sa fiu si MC. Desi a fost un discurs scurt de cateva minute in care am multumit sponsorilor, partenerilor si participantelor, tin sa le multumesc Oanei, Simonei si Andreei ca au avut incredere in mine si mi-au lasat microfonul pe mana. 🙂 S-au dat multe-multe premii, a fost multa frumusete si mult mai multa voie buna.
Si, daca aveti impresia ca s-a terminat, va inselati. :))
La cateva zile dupa parada, noi, voluntarele ne-am intalnit intr-o curte frumoasa unde ne-am cunoscut mai bine, am schimbat pareri despre cum a fost anul acesta, cum dorim sa fie in anii urmatori minunata parada a bicilistelor.Tot aici, impreuna cu Oana, le-am pregatit si o surpiza fetelor, un mini candy bar cu limonada cu capsuni, punch si pavlova cu topinguri la alegere – vai ce incantare pe capul lor! 🙂
De ce v-am povestit eu toate astea si atat de detaliat? Pentru ca vreau sa va indemn sa va urmati pasiunile, sa va dedicati timp voua, sa incercati sa luptati pentru sufletul si placerile voastre. Stiu, veti spune ca nu aveti timp, dar, credeti-ma, timpul e la fel pentru toti, e o chestiune de cum sa-l gestionezi. Fie ca il petreceti in casa migalind, fie in plimbari cu sotul si copiii, fie orice va satisface pe voi. Si aici nu ma dau exemplu pe mine (desi sunt la birou zilnic intre 8-17:30,18) pentru ca, multe dintre voi imi spuneti ca nu am copii si de asta am timp. V-o dau exemplu pe Oana, care desi are doua fetite mici ( de 8 luni si de 3 ani), isi face timp pentru pasiunea ei si le-o inspira si copiilor ei si familiei si cunoscutilor si necunoscutilor.
Asadar, dragele mele cititoare, fiti pozitive, credeti in voi, umpleti putinul timp liber pe care il aveti cu ce va place voua cel mai mult, lasati problemele la serviciu, aruncati telecomanda si bucurati-va de viata!
Va imbratisez cu drag!
Praji.