Cred ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior! Am crescut la „polul frigului”, undeva langa Miercurea Ciuc, iar in vacante, mergeam la bunici, la 60 de km de casa. Unde vreau sa ajung cu aceasta „destainuire”: in memoria gustului copilariei mele, rosiile nu prea exista. Crescand in tara cartofului, intr-o zona mult prea rece pentru ca rosiile sa se coaca, ele nu au fost foarte prezete in viata mea. Stiu ca vara mancam salata cu rosii si castraveti, mama mai facea bulion si cam atat. Rosiile cu branza le-am descoperit de abia dupa ce a venit sotia fratelui meu la noi (prin 2003 ) si a cerut rosii cu branza – mi se parea o super ciudatenie. 🙂 Din pacate nici cu supa crema de rosii nu prea am intrat in contact. Dupa ce am descoperit-o am trait cu impresia ca este un fel de bulion cald (da, stiu, […]