Cei care ma urmaresc pe Instagram stiu deja ca acolo,  impreuna cu Flavia – La petit chef am pornit o campanile de constientizare asupra importantei hidratarii. Daca vreti sa va alaturati campaniei noastre tot ce trebuie sa faceti este sa urmarti si sa adaugati in descrierea pozelor voastre de pe Instagram hastagul #planulH2o

Inca de cand am hotarat sa demaram Campania, m-am gandit sa scriu un text despre cum lipsa hidratarii mi-a activat o boala cronica, subiect destul sensibil pentru mine. Cu acesta marturisire vreau doar sa ATRAG ATENTIA ASUPRA HIDRATARII si ingrijirii propriei sanatati, nu sa fiu compatimita.

Mi-am asumat greselile, desi au fost si alti factori cauzatori, mi-am invatat lectia, iar acum  consider ca este timpul sa folosesc puterea exemplului pentru a va face sa aveti mai multa grija de voi.

Poate vi se pare ca titlul suna usor dramatic, din pacate povestea reala a fost si este mult mai dureroasa decat o poate descrie titlul  sau textul acestui articol.

Dupa cum majoritatea dintre voi stiti, in vara si toamna anului 2015 am participat  la Bake Off Romania, show culinar ce avea sa fie difuzat la Postul Pro Tv in primavara anului 2016.

Obinsuita fiind sa am un stil de viata sanatos cu minim 2 litri de apa pe zi, meniu diversificat, multe legume si fructe, somn linistitor si viata dulce, ajungeam intr-un loc unde timp de o luna si jumatate stilul a fost cu totul diferit: trezit de dimineață și culcat târziu, alimentație nu la fel de diversificata ca acasă, emoții puternice și adrenalină la maxim.

Filmarile avand loc in lunile septembrie-octombrie, temperaturile au alternat foarte mult – cadura mare, ploaie si frig. Noi filmam in cort, insa petreceam destul de mult timp si in afara lui. Asadar treceam de la caldura excesiva la frig, de la umezeala la dogoreala cuptoarelor si tot asa.

Pana acum am expus trei probleme de care m-am lovit: emotiile puternice, frigul, alimentatia. Acestor trei s-a adaugat cea mai mare, cea care a si declansat boala mea: deshidratarea. Desi aveam apa din destul, iar fetele din ehipa ne aduceau constant apa la bancurile de lucru, efectiv uitam sa beau/sa ma hidratez. Ajungeam astfel la sfrasitul zilei cu 1-2 pahare de apa baute. Atunci nu am constientizat diferenta dintre stilul meu de viata de acasa si ceea ce traiam la filmari, aveam sa simt asta imediat ce am parasit cortul.

Am ajuns acasa fericita, tocmai traisem una dintre cele mai frumoase experiente ale vietii mele si cunoscusem oameni atat de faini incat unii dintre ei mi-au devenit prieteni buni. Cu toate astea, m-am intors foarte  slaba, deshidratata si epuizata. Pentru ca imi folosisem toate zilele de concediu, m-am intors imediat la munca. La doua saptamani dupa ce am inceput serviciul am inceput sa am simptome de infectie urinara  – aici incepe caruselul!

Nu o sa va descriu cu lux de amanunte toata povestea, am sa incerc sa va fac un scurt rezumat. A urmat un 1 an si 5 luni de dureri cumplite, 6 medici, 2 clinici, 4 spitale, 3 terapeuti, 1 operatie laparoscopica cu anestezie totala, alte doua interventii cu anestezie totala, tratamente medicamentoase, ceaiuri, masaje, terapii.

Persoanele care au avut vreodata in viata o infectie urinara pot sa aiba o idee asupra senzatiilor pe care le traiam. Ce simteam de fapt era un junghi foarte puternic la nivelul uretrei, dureri cumplite la urinare, dar ce a fost cel mai greu a fost faptul ca aveam dureri foarte mari cand mergeam sau ma miscam. Simteam ca si cum, la fiecare pas cineva imi injunghia partea inferoara a abdomenului. Am vizitat medici urologi si nefrologi, toti imi dadeau aceelasi diagnostic: sindrom de vezica dureroasa. Crezand ca poate fi si o problema ginecologica, mi s-a recoamndat si o operatie, pe care am si facut-o, dar care s-a dovedit a fi inutila. Dupa alte cateva luni, cateva episoade de hematurile (sange in urina) si multe stari anxioase, am dat de doi medici tata si fiu, nefrolog si urolog, care au reusit sa descopere de ce sufeream: cistita insterstitiala cronica cu ulceratii Hunner. Nu am sa intru in detaliile acestei boli, care, de exemplu in Statele Unite este o problema de sanatate publica, ci dar vreau sa va spun ca deshidratarea a fost factorul principal in declansarea acestei boli. Norocul meu a fost ca boala a creat acele ulceratii, practic niste rani deschise la nivelul mucasei vezicii care au facut diagnosicarea, oarecum, mai simpla. Daca faceti un mic efort de imaginatie, ati putea sa va inchipuiti ce dureri apar cand pe o rana deschisa ajunge un lichid acid.

Din fericire am gasit doi medici, tata-fiu care m-au salvat. A fost munca de echipa care a dat roade. Dupa ultima interventie, medicul mi-a recomandat sa ma informez pe orice cale gasesc (forumuri si carti cu tratamente  naturiste) despre aceasta boala deoarece nu sunt suficiente studii si, deocamada nu s-a gasit un tratament. M-am informat si acum am grija sa beau suficiente lichide, am grija sa am o alimentatie potrivita, dar si sa nu-mi fie frig la picioare.

Am avut si cateva intalniri cu un medic genetician care mi-a zis ca acesta afectiune poate fi usor-usor, cu multa rabdare tratata.

Eu am avut noroc sa il am pe Mircea langa mine, care a fost extrem de intelegator si m-a sustinut, prieteni care mi-au fost alaturi si care au avut curaj sa plece cu noi la drum lung, desi eu trebuia sa merg la toaleta din 30 in 30  de minute, familia care m-a inteles si nu m-a considerat nebuna; cei doi medici de la spitalele Carol Davila si Panduri, care au petrecut mult timp studiindu-mi cazul. Bineinteles faptul ca eu sunt foarte pozitiva si optimista m-a ajutat sa trec mai usor peste episoadele de durere.

Concluzia?! Cand va plangeti ca  pur si simplu nu puteti bea apa, cand considerati ca apa nu e chiar asa importanta sau cand credeti ca daca ati baut suc  v-ati si hidratat, va rog mai ganditi-va o data.

Flavia are pe blogul ei un articol amplu si foarte bine documentat despre importanta hidratarii. V-as putea spune doar sa aruncati un ochi, insa va recomand cu toata inima sa il cititi cu atentie.

Traiesc cu speranta ca acest articol v-a tras un semnal de alarma sau, nu stiu, poate chiar v-a speriat. Asta este si scopul lui. :)))

Daca nu puteti bea apa chioara, va las eu mai jos cateva idei de apa infuzata, asta poate va va ajuta sa dati un gust lichidului al carui importanta o ignoram de cele mai multe ori.

Prieteni dragi, beti apa!

Cu drag, Praji.