Placere marmorata

Cred ca deja stiti mania mea cu prajiturile umede. Cred ca e o reminiscenta din copilarie, n-am idee. Ma ingrozeste ideea de pandispan sau chec, mi se par niste  – mult spus – prajituri uscate si inecacioase. Checul imi place, dar nu simplu, ci asa. 😉 Negresa este in aceeasi categorie. Am mancat negrese facute dupa retete clasice, care mai de care “asa negresa n-ai mancat in viata ta.” “Asa negresa uscata si fara gust vrei sa zici?” (mi-am zis eu, evident, in gand). Cred ca singura negresa “clasica” de-a dreptul divina este cea a Eleonorei de la Mini Prix, dar despre asta intr-un episod viitor.

Sa va povestesc acum despre negresa mea, cunoscuta si sub numele de “brownie”, pentru ca na, e mai fancy in engleza, dar si ptr ca inspirata de la simpaticii baieti de la Sorted.

Aceste cuburi, brownies cu crema de branza si coaja de portocala, intrunesc doua mari placeri ale gurmanzilor: cicoalata si branza, langa care plusam cu portocala. De vis, nu alta!