Sau praline de casa. Ce funny suna:)
Sunteti cititorii mei, automat ati devenit si prietenii mei. Iar daca imi sunteti prieteni ar trebui sa va mai imparatasesc si cate ceva despre viata mea persoanala. Un lucru pe care sigur nu il stiati este acela ca sunt nascuta pe 2 ianuarie. Unde vroiam sa ajung cu aceasta „super destainurire”, va spun numaidecat. Poate unii dintre voi nascuti in aceeasi perioada sau in perioade asemanatoare (Craciun, Paste, Revelion etc) stiti cum e… Pentru cei care nu stiu, va zic eu: it sucks :). De ziua mea sunt ori mahmura (vorba vine), ori in drum spre casa, ori dorm. Amuzant nu?! Si asta nu-i tot ;)! Stati sa vedeti cum e sa te sune cineva la 10 dimineata, nu neaparat ca si-a amintit ca e ziua ta, ci ca l-a trezit alarma care-l anunta ca e ziua ta. Sau cum e sa primesti drept cadou o sampanie care a scapat cumva de noaptea dintre ani, niste cicolate de la singurul magazin deschis „pe-doi-dimineata” sau o artifica. Bineinteles ca spre final am exagerat: in ultimii ani am primit niste cadouri superbe de la oamenii care au tinut minte ca e ziua mea, desi telefonul le era descarcat, erau mahmuri si adormiti. Ca urmare a celor relatate mai sus, acum cativa ani am luat decizia ca ziua onomastica (8 noiembrie, de sfintii Mihail si Gavril) sa fie ziua in care fac tort, dau petrecere, primesc daruri (daca mai decid si altii asta), si duc bomboane la „scoala”. Si cand lumea stie ca nickname-ul tau este PrajiturEla, intrebarile referitoarea la ce-aduci-bun-maine tot curg in ziua premergatoare Sfintilor. N-a fost chiar usor sa ma decid ce sa fac pentru a servi „poporul” ce-mi bate la usa biroului. Si pentru ca un tort ar fi fost pre mic si prajiturile prea banale, m-am gandit sa-i servesc cu bomboane (ca la scoala). Dar nu orice bomboane, ci praline cu unt de arahide si trufe de ciocolata (intr-un episod viitor pe blog). Reactia celor care le-au devorat de-a dreptul, a fost peste asteptari. O ultima mentiune: se fac usor, sunt delicioase si nu sunt costisitoare.
Ne trebuie:
Cantitatile sunt pentru aproximativ 50 de praline
- 380-400 g unt de arahide (un borcan)
- 30 g unt
- 400-450 g zahar pudra
- 200 ciocolata (preferata voastra) : eu am folosit o tableta de ciocolata neagra si una alba
Cum procedam:
- punem untul si untul de arahide intr-un bol pe care il asezam pe o cratita in care fierbe apa (tehnica bain marie). Avem grija ca fundul bolului sa nu atinga apa
- amestecam usor pana cand untul s-a topit complet si untul de arahide s-a inmuiat – luam de pe foc
- adaugam 300 g de zahar pudra peste unturi si amestecam cu o spatula
- mai adaugam 50 g zahar si incepem sa framantam cu mainile adaugand treptat si restul de zahar pana cand nu se mai lipeste de maini (daca vedeti ca este in continuare lipicioasa mai adaugati putin zahar)
- cand s-a format o pasta nelipicioasa, asemanatoare cu un aluat compact, incepem sa formam bile de marime potrivita (eu iau ca masura o lingurita) pe care le punem intr-o tava/farfurie/platou
- le dam la frigider pentru minim 2 ore
- cand s-au intarit, le scoatem de la frigider si cu ajutorul unei lingurite sau a unui betisor de frigaruie le dam prin ciocolata pe care am topit-o tot prin tehnica bain marie (ca mai sus).
- punem pralinele astfel formate inapoi pe farfurii/tavi/ platouri pe care punem, in prealabil, hartie de copt
- dam din nou la frigider si lasam peste noapte
Pofta buna!
No comments
Sunt geniale pralinele,as putea mânca kg si tot nu m.as sătura de ele.incercatile cu incredere si nu o sa va para rau. :)))
Awwww! Multumesc, Raluca!
Mihaela, de la ce firma este untul de arahide folosit ?
Mihaela, nu mai stiu. Important e sa fie smooth,nu cruncky. 😉
Minunată idee! O să le încerc și eu! Eu sunt născută pe 6 decembrie așa că nici atunci nu e prea bine :)).
Alina, bine ca nu te cheama si Nicoleta:))
Mă cheamă și Niculina :))) Tare, nu?
Citisem povestea cu ceva vreme in urma, insa nu stiu de ce am retinut doar povestea si nu si pralinele. Culmea e ca azi dimineata mancand unt de arahide, mi-a suras si mie ideea de a face ceva cu el… iar acum pralinele tale m-au dat gata! Voi tine minte si povestea si pralinele 😀
Ce frumos! Ma bucur ca undeva, ceva a ramas, iar acum va deveni si palpabil… mai bine zis, mancabil:)
Frumoasa poveste, frumoasa prezentare si bune praline!
Multumesc frumos! Merita incercate! Pupici!