…sau ce sa faci cand nu ti se intareste ciocolata 😉
La noi in familie ciocolata este un desert mult iubit; fratele meu este capabil sa mance o portie intreaga odata (nu glumesc, credeti-ma). Fiind un desert atat de indragit, mama il facea cat de des putea (avand in vedere faptul ca trebuia sa se imprieteneasca cu toate proaspat-mamicile din cartier… if un know what I mean :D) Acum, cand laptele praf se gaseste cu usurinta, acest desert a devenit obisnuinta la noi in familie, ramand, bineinteles, la fel de iubit. Pana acum v-am vorbit de ciocolata de casa a mamei mele, care iese buna, suficient de dulce si potrivit de tare. Iata ca vine si randul prajituristei sa incerce acest minunat desert. Mda, am facut reteta mamei mele de vreo 5 ori, mi-a iesit o singura data… Ce nu iese bine: nu se intareste suficient. La cat de mare imi era dezamagirea ca nu-mi iese, mi-a fost teama sa mai incerc si alte retete, pana cand, invitata Dianei (Disturbingly Delicious) in cadrul minunatului ei proiect Sunday Lunch, a fost Simona, care ne-a prezentat reteta ei de ciocolata de casa (si fie vorba intre noi, cicolata aceea arata intr-un mare fel nenica).
Asadar mi-am luat inima in dinti si am purces… pam pam pam… Ce sa vezi, s-o fi intarit oare?! Bineinteles ca nu! Nu va mai povestesc cum s-a manifestat frustarea mea pentru ca as vrea sa credeti ca sunt o fire calma (nooot). Si pentru ca am refuzat sa mananc pentru a nu stiu cata oara cicolata cu lingurita, m-am gandit sa o transform intr-un fel de prajitura. Rezultatul a fost mai mult decat multumitor.
PS1. Intre timp am mai facut-o odata mi-a iesit excelanta- tare si cremoasa. Totodata mi-am dat seama unde greseam: siropul trebuie lasat pe foc pana se ingroasa putin (eu turnam cacaoa si laptele praf imediat cum se topea zaharul).
PS2. Impartasesc cu voi aceasta reteta, aparent nereusita, pentru a va da curaj sa improvzati, sa nu va speriati daca ceva nu va iese din prima… sau a doua… sau a treia ;). Totul este sa aveti incredere in voi, sa aveti curaj si perseverenta.
Spor va doresc!
- 2 foi de napolitana
- 150 ml de apă
- 350 g de zahar
- 100 g de unt
- 250 g de lapte praf
- 50 g de cacao
- 1 lingura de stafide (nuci sau alune)
- 1 lingurita de rom
- 1. amestecam cacaoa cu laptele praf si le trecem prin sita - dam deoparte
- 2. intr-o cratita punem la foc mic apa, zaharul si untul si fierbem pana cand siropul se ingroasa si capata consistenta unui ulei
- 3. luam de pe foc si adaugam in ploaie si amestecand continuu cacaoa cu laptele praf
- 4. dupa ce s-a omogenizat compozitia adaugam stafidele si romul
- 5. lasam sa se odineasca (dar nu sa se raceasca)
- 6. pe o suprafata plana punem foaia de napolitana, turnam ciocolata peste foaie, apoi adaugam cealalta foaie
- 7. lasam sa se raceasca complet, apoi taiem in foma dorita
- cratita
- tel
- sita
No comments
mmmmm, arata atat de crocant, delicios si apetisant de bune 😀
Arata ff bine!
Multumesc Cristina. Te pupacesc!
It”s a good idea! arata yummmiiiiii 🙂
Cand nu ai de ales trebuie sa fie good ideea:))