Majoritatea dintre voi nu știu cum și în cât timp am scris Deserturi Magice cu Prăjiturela. La fel, majoritatea dintre voi nu știu că în carte sunt câteva rețete cu erori (în mare parte omiteri), iar aceste greșeli nu-mi dau pace și nu mă lasă să dorm din mai multe motive.

Am să vă povestesc totul în continuare.

În ianuarie 2024, am stabilit cu editura că în luna octombrie vom publica o carte de bucate. Avea să fie hardcover, cu poze superbe, cu „bănuț auriu” și scris așijderea. 50 de rețete de deserturi. La final de iulie aveam deadline-ul pentru carte. Suficient timp, corect? Corect!

Le-am scris pe aproape toate 50. Printre plecări și filmări pentru emisiuni, am avut câteva ședințe foto în martie, câteva în aprilie și câteva în mai… majoritatea însă, în iunie.

Am predat manuscrisul la timp. La câteva zile, însă, a venit telefonul: „Rețetele sunt superbe, dar sunt prea puține. Crezi că ai putea să mai adaugi 25 într-o săptămână?”. Pe moment mi s-a părut enorm. Era enorm. Dar cum ar fi sunat „75 de rețete”? Nu-mi plăcea! Am cugetat puțin, că eram deja în criză de timp: 100! Facem 100 de rețete. Nebunie? Da!

L-am sunat pe Robert, fotograful – mi-a zis că e on board – apoi am început cea mai nebună și cea mai frumoasă cursă! Paradoxul este că rețetele scrise în acea săptămână de grație îmi sunt cele mai dragi; sunt cele în care mi-am dat frâu liber imaginației, mi-am folosit cunoștințele și mi-am permis să fiu creativă.

Partea amuzantă e că, în ultima zi de fotografiat, aveam 99 de rețete (cel puțin așa credea filoloaga din mine), 9 imaginație și 0 energie. Cu ajutorul lui Robert, am mai creat o rețetă simplă, cu fructe, și gata! Când însă le-am numărat, erau 103.

Drept urmare, am reușit, în timp record, să public o carte cu 102 rețete de deserturi de care sunt foarte mândră. Deși cartea a trecut prin multe corecturi și editări, din păcate, s-au strecurat câteva erori pe care le-ați sesizat voi.

Eram hotărâtă să fac o postare prin care să vă anunț că sunt câteva rețete greșite în primul tiraj. Asta până când a apărut un comentariu lung pe Facebook, care m-a afectat atât de mult, încât m-am blocat. În minte îmi răsunau cuvintele acelei doamne care găsise două rețete greșite, la care s-au adăugat toate fricile mele: „O impostoare! Lingvist, nicidecum cofetar de meserie, cu doar un curs de bază în cofetărie, scrie o carte de rețete… greșite.” Am șters din minte toată experiența mea, toate cărțile citite, toate cursurile online și atelierele la care am participat. Eram doar cea care a dezamăgit…

Am anunțat editura, au corectat, însă primul tiraj e out there, iar voi nu știați că eu v-am dezamăgit… Sau cel puțin așa cred… credeam? Nu știu.

Am vrut să vă spun toată povestea, să caut înțelegere, să vă rog să fiți blânzi cu mine, cu voi, cu cei din jur.

În continuare, las eratele rețetelor pentru cei care au cărțile din primul tiraj.

VĂ CER SCUZE!